Știai că interioarele caselor noastre sunt susceptibile la schimbarea anotimpurilor? Sigur, toată lumea știe de diferențele evidente de temperatură, dar, dacă sesizezi că, în familie, episoadele de strănut au devenit din ce în ce mai dese, iar nasul înfundat o prezență constantă, atunci află că nu doar diferențele de temperatură vară-iarnă sunt responsabile. Acestea pot fi cauzate de un factor mult mai subtil – umiditatea aerului din încăpere.
Ați sesizat vreodată cum în lunile calde și ploioase ale anului, deși reglați temperatura la interior cu ajutorul aerului condiționat, totuși atmosfera se simte densă și încărcată? Aerul rece nu elimină excesul de umiditate și de aici senzația lipicioasă în aer.
Din păcate, pe lângă disconfortul imediat, acest lucru poate duce, pe termen lung, la apariția mucegaiului și a igrasiei, va favoriza dezvoltarea alergiilor și a afecțiunilor respiratorii, ar putea afecta modul de funcționare al electrocasnicelor și va atrage insectele ca un magnet.
În acest articol vom discuta despre umiditatea aerului din casele noastre, ce factori o influențează și cum o putem controla spre beneficiul nostru și al familiilor noastre.
Ce este umiditatea aerului si de cate tipuri este?
La modul cel mai simplu posibil, umiditatea este definită drept concentrația de vapori de apă prezenți în aer, depinde de diferențele de temperatură interior-exterior iar, din punct de vedere științific, este de trei tipuri:
- Absolută: anume ce cantitate de vapori de apă se află efectiv într-un volum de aer, deci unitatea de măsură este gramul / m3. Umiditatea absolută ne arată dacă aerul dintr-o încăpere este prea umed sau prea uscat.
- Maximă: se referă la cantitatea maximă de vapori care pot “intra” într-un anumit volum de aer și se măsoară în grame de apă la metru cub de aer și în milimetri coloană de mercur. Trecerea de umiditate absolută la cea maximă se traduce printr-o saturație din ce în ce mai ridicată a aerului cu vapori. Ușor-ușor aceștia se condensează și, de obicei, se depun pe pereți sub formă de picături de apa. Așa apar igrasia și mucegaiul: atunci când avem vaporii de apă depășesc pragul absolut de umiditate.
- Relativă: se referă la raportul între cantitatea de vapori de apă cuprinsă într-un volum de aer și cantitatea de aer care ar satura un volum de aer similar, cu alte cuvinte raportul dintre umiditatea absolută și maximă transformat în procent. Cele două maxime se calculează, pentru acuratețe, la aceeași temperatură.
Ce factori influenteaza umiditatea din casa noastra
O combinatie de mulți factori contribuie la nivelul de umiditate din interiorul unei case, iar aici amintim:
- arhitectura casei,
- construcția și materialele folosite,
- izolația și cât de etanșă este clădirea,
- clima, temperatura și anotimpul.
De exemplu, atunci când temperatura este scăzută, umiditatea crește, însă dacă o să creștem temperatura din casă, o să reducem și nivelul de umiditate. În plus, de exemplu, în casele unde se află 3-4 persoane există și o concentrație mare de dioxid de carbon, iar lipsa oxigenului poate duce la scăderea concentrației sau a eficienței. De aceea, un factor care poate influența umiditatea este și cât de des aerisim casa.
Cum masuram umiditatea in camera?
Umiditatea se măsoară automat cu instrumente speciale – precum higrometru și umidometru. Acesta din urmă, de pildă, este integrat în mai toate ceasurile digitale de apartament, și oferă o valoare estimativă a umidității din încăpere.
Care este umiditatea optima in casa?
O umiditate a aerului la interior considerată corectă este cuprinsă între 40% și 60%, cu următoarele reglaje necesare:
- dacă temperatura exterioară este mai mare de 20 grade Celsius, umiditatea din interior nu trebuie să treacă de 60%
- dacă temperatura exterioară este cuprinsă între 10 și 20 grade Celsius, umiditatea casei ar trebui să fie mai mică de 50%
- dacă temperatura exterioară este cuprinsă între 0 și 10 grade Celsius, umiditatea din interior ar trebui să fie sub 45%
Singură excepție de la regula de mai sus este atunci când vorbim despre procentul de umiditate din camera unui bebeluș născut prematur – această trebuie să atingă un procent de 80%.
Umiditatea optima pentru camera bebelusului
Umiditatea din camera bebelușului trebuie să fie mai mică de 60%, valori mai mari crescând riscul de apariție a mucegaiului, favorizând dezvoltarea astmului, a reacțiilor alergice și a altor probleme respiratorii.
O umiditate mai mică de 30% poate determina deshidratarea bebelușului, reacții alergice și prurit (mâncărimi) la nivelul nasului și a feței, uscăciune a gurii, a buzelor și uscarea pielii. Lipsa unui aer suficient de umed poate duce, în cazul celor mici, la apariția tusei dar și a primelor semne ale bronșitei. Aceste valori sunt suficient de mari pentru scăderea riscului de dezvoltare a unor alergii sau boli ale sistemului respirator, dar suficient de mici ca să nu permită dezvoltarea mucegaiului.
Este recomandată monitorizarea constantă a temperaturii și a umidității în camera bebelușului, pentru a-i asigura micuțului un mediu sănătos și un aer de calitate. Pentru a face acest lucru puteți așeza un umidificator lângă patului copilului, iar dacă umiditatea crește peste 50-60%, trebuie folosit un dezumidificator.
Cum mentinem o umiditate optima?
Poți menține constantă umiditatea din locuință prin câteva metode după cum urmează:
- clasicul bol cu apă pe calorifer – ai grijă să îl realimentezi la câteva zile;
- florile în ghiveci – prin fotosinteză și respirație, apa se evaporă în încăpere. Există chiar plante special recomandate pentru reglarea umidității precum feriga Boston, bambusul sau planta-păianjen;
- uscarea rufelor la interior, fierberea la foc mic sau dușul cu ușa închisă – eficiente, dar mai puțin recomandate.
În afară de metodele artizanale, poți opta și pentru un umidificator profesionist – diferențele dintre diversele modele disponibile pe piață sunt foarte subtile.
Unele pot pulveriza aer rece sub formă de particule, altele un jet de abur cald în încăpere, echilibrând, astfel, nivelul de umiditate din aer, pe când alte modele funcționează pe baza de ultrasunete. Regulă de aur în alegerea unui umidificator este prezența higrometrului încorporat.
Umiditate ridicata (peste valorile recomandate)
Umiditatea poate crește odată cu scăderea temperaturilor, deci, umiditatea ridicate este o problema cu care te vei confrunta mai ales în timpul iernii și o vei recunoaște prin aburirea geamurilor de la ferestre. Indiferent dacă sunt geamuri din sticlă obişnuită sau din termopan, acestea se vor aburi datorită vaporilor calzi din încăpere.
Care sunt semnele unei umiditati crescute?
Semnele unei umidități ridicate sunt :
- Condensul de pe suprafața geamurilor;
- Apariția igrasiei pe pereți și pe marginea ferestrelor;
- Mucegairea suprafețelor textile și lemnoase.
Care sunt cauzele unei umiditati mari?
Dacă în casă umiditatea depășește valorile normale, acest lucru poatte fi cauzat de izolația proastă, ventilația slabă, diferite activități casnice precum gătitul, dușul, spălatul rufelor, posibile fisuri în pereți care permit infiltrarea apei din precipitații sau etanșarea defectuoasă a instalațiilor.
Care sunt riscurile unei umiditati ridicate?
Principalele efecte ale unui nivel prea mare de umiditate sunt:
- dezvoltarea alergenilor – mucegaiurile, ciupercile sau acarienii; dacă te expui timp îndelungat la mucegaiuri, de exemplu, irită căile respiratorii și poate cauza agravarea unor afecțiuni pre-existente sau dezvoltarea altora noi. Pot deschide calea către afecțiuni pulmonare severe precum astm, bronșită sau pneumonie;
- înmulțirea virusurilor și bacteriilor este accelerată de aerul umed;
- apariția senzație de sufocare;
- dezvoltarea condensului.
Modalitati de dezumidificare
- Asigură-te că aerisești și ventilezi foarte bine casă: aerisește baia după ce faci dus, aerisește 15 minute dimineața după ce te trezești, deschide larg ușile și lasă aerul proaspăt să circule
- Nu usca rufele în casă și folosește, atunci când gătești, hota; acoperă oalele cu capace;
- Foloseşte vopsele şi soluţii antiigrasie şi antiumezeală pentru pereţi și plasează strategic ghivece cu plante care absorb excesul de umiditate (iederă, ferigă, crinul păcii, palmierul pitic sau Tillandsia);
- Renunță la textilele masive – atrag praf, umezeală și acarieni;
- Achiziționează un dezumidificator – absoarbe umiditatea din aer şi neutralizează eficient mirosurile neplăcute din locuinţă.
Umiditate scăzută (sub valorile recomandate)
Dacă valoarea umidității este mai mică de 30% vom avea o senzație de uscăciune a gâtului și a ochilor, dar și o stare de disconfort general. Aerul uscat favorizează pătrunderea agenților patogeni în organism din cauza uscării mucoaselor.
Care sunt semnele unei umidități scăzute?
Aerul uscat se recunoaște după următoarele indicii:
- electricitatea statică – dacă te „curentezi” atunci când atingi pe cineva sau vreun obiect din casă, este un semn că nivelul umidității este prea scăzut;
- disconfort fizic – senzația de gât sau de nas uscat, pielea cu aspect creponat, deși folosești creme hidratante, buzele uscate, problemele de respirație pot fi efectele unui aer prea uscat;
- podeaua deformată sau fisuri în mobilierul din lemn, atunci este posibil ca nivelul de umiditate să fie prea scăzut;
- deteriorarea tablourilor
Care sunt riscurile unei umidități scăzute?
Condițiile necesare dezvoltării virusului gripal implică un mediu uscat, acesta din urmă favorizând răspândirea mult mai rapidă a microbilor.
Alte efectele negative asupra sănătății constau în apariția sau agravarea unor simptome:
- astm, bronșită, sinuzită
- deshidratarea organismului
- ochi iritați
- gât uscat
- senzație de sete
- iritații
- eczeme
- mâncărimi ale nasului și ale pielii
- usturime sau iritare a nasului
- dificultăți la respirație
- apariția unor mici crăpături la nivelul coatelor, genunchilor, sau tălpilor